„Descifrarea mesajului conținut de acest manuscris, care a rămas o enigmă timp de 45 de ani, este foarte emoționantă pentru noi”, a comentat Sefi Porath, arheologul care a descoperit pergamentul în 1970 la Ein Gedi, Israel. Astfel, pergamentul de la Ein Gedi este cel mai vechi manuscris descoperit vreodată care face parte din Vechiul Testament, după descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, care provin de acum aproximativ 2.000 de ani, din perioada de la sfârșitul celui de-al Doilea Templu.
Pergamentul a fost ars și nu putea fi citit cu ochiul liber. După analiza sa cu instrumente performante, oamenii de știință au recunoscut primele versuri ale Cărții Leviticului, cea de-a treia carte a Vechiului Testament.
„Această descoperire ne-a surprins până și pe noi. Eram aproape convinși că aveam o șansă minimă să reușim să citim ceva (de pe pergament) dar am decis că merită totuși să încercăm și l-am scanat”, a povestit Pnina Shor, curator și director al Proiectului Manuscrisele de la Marea Moartă din cadrul Autorității Israeliene pentru Antichități (IAA).
Pergamentul de la Ein Gedi nu putea fi deschis din cauza faptului că este ars. În consecință, cercetătorii din cadrul IAA au colaborat cu alți oameni de știință atât din Israel cât și din alte părți ale lumii pentru a scana manuscrisul cu ajutorul unui microcomputer tomograf (micro-CT) capabil să lucreze la rezoluții mult mai mari decât cele folosite în aplicații medicale, conform lui Brent Seales, profesor de informatică la Universitatea din Kentucky. Seales a analizat imaginile scanate cu ajutorul unui software care a reușit să deruleze în mod virtual pergamentul permițând examinarea textului conținut.
Acest pergament ars a fost descoperit la Ein Gedi (Izvorul Caprei), o oază aflată pe țărmul vestic al Mării Moarte, la aproximativ 32 de kilometri sud-est de Ierusalim. Oaza este menționată și în Biblie, fiind locul unde regele David a fugit pentru a scăpa de gelosul și răzbunătorul rege Saul. David a supraviețuit, scăpând de prigoană și ulterior i-a urmat lui Saul pe tronul Israelului în perioada 1010 — 970 î.Hr.
„Ein Gedi era un sat iudaic în perioada Bizantină (secolele IV — VII d.Hr.) și dispunea de o sinagogă cu un mozaic deosebit pe podea și de un dulăpior ornat pentru păstrarea sulurilor” din Tora denumit Aron Kodesh sau Ashkenazim. Satul Ein Gedi „a fost complet ars și niciunul dintre foștii săi locuitori nu s-a întors pentru a locui în continuare acolo, conform lui Porath. În timpul săpăturilor arheologice desfășurate în interiorul sinagogii incendiate cercetătorii au descoperit fragmente de pergamente arse, un menorah din bronz cu șapte brațe (suportul de lumânări specific religiei mozaice), un tezaur de 3.500 de monezi, lămpi ceramice și din sticlă și vase pentru parfum, a mai precizat Porath.
„Nu știm exact ce a dus la incendierea acestui sat, dar există câteva ipoteze cu privire la distrugerea sa în timpul unui raid beduin pornit de la est de Marea Moartă sau în urma declanșării unui conflict cu autoritățile bizantine, scrie Agerpres.